Admisibilitatea cererii de intervenție accesorie în calea de atac a plângerii.
În practică se întâmplă adeseori ca operatorii economici ale căror oferte au fost respinse să formuleze contestație in fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, iar cu ocazia soluționării contestației, Consiliul să dispună reevaluarea ofertelor.
În astfel de situații apare problema admisibilității cererii de intervenție accesorie formulată în calea de atac a plângerii, de către operatorii economici participanți la procedura de atribuire.
Conform practicii judiciare au fost conturate două soluții judiciare:
- de respingere a cererii de intervenție accesorie, ca inadmisibilă, motivată de faptul că procedura reglementată de Legea nr. 101/2016 este una specială, derogatorie, astfel încât intervenția accesorie se impune a fi realizată cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea 101/2016, iar nu în conformitate cu dispozițiile procedurale de drept comun prevăzute de Codul de procedură civilă;
- de admitere, în principiu, a posibilității de formulare a cererii de intervenție în cadrul plângerii motivată de faptul că dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în completarea dispozițiilor Legii nr. 101/2016.
Potrivit normelor juridice aplicabile, respectiv art. 17 alin. 3 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare, „(3) Până la soluţionarea contestaţiei de către Consiliu, operatorii economici interesaţi să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanţi la procedura de atribuire pot formula cerere de intervenţie voluntară în litigiu, potrivit prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în termen de 10 zile de la data publicării în SEAP a contestaţiei (…)(4) Cererea de intervenţie se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante şi contestatorului/contestatorilor, nu mai târziu de expirarea termenului legal de formulare a acesteia.”
Față de prevederile legale mai-sus menționate, din punctul nostru de vedere, astfel cum s-a și opinat, prima dintre soluțiile prezentate este corecta. Norma specială se aplică cu prioritate, astfel că atâta timp cât dispoziţiile legii speciale stabilesc că cererea de intervenţie trebuie formulată în 10 zile de la data publicării în SEAP a contestației, este evident că norma generală, care permite formularea cererii de intervenţie accesorie în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac (art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă), nu-şi mai găseşte aplicabilitatea.
Un alt argument, în susținerea inadmisibilității cererii este cel reținut de Curtea de Apel București în Încheierea din 10 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. 8511/2/2023 “Mai mult decât atât, în ipoteza în care s-ar da prevalenţă interpretării date de titularul cererii de intervenţie, s-ar ajunge la eludarea dispoziţiilor imperative ale art. 61 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 101/2016, care prevăd obligativitatea achitării cauţiunii în sarcina celui care a exercitat calea de atac a plângerii, alta decât cea care a constituit cauţiunea în faza contestaţiei, prin formularea unei cereri de intervenţie direct în calea de atac a plângerii. Cu alte cuvinte, în situaţia in care cererea de intervenţie ar fi fost formulată în etapa contestaţiei, după admiterea in principiu, intervenientul ar fi dobândit calitate de parte în proces, iar după pronunţarea deciziei, singurele opţiuni ale acestuia ar fi fost fie să formuleze plângere – caz în care ar fi trebuit să achite cauţiunea, fie să aibă calitatea de intimat faţă de plângerea formulată de o altă persoană”.
În concluzie, procedura instituită de Legea nr. 101/2016 trebuie privită ca un ansamblu unitar, în care norma prevăzută la art. 17 alin. (3) derogă, sub aspectul posibilității de intervenție, de la prevederile art. 63 din Codul de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește etapa judiciară, de soluționare a plângerii, astfel că intervenția accesorie în această etapă nu poate fi primită de plano.